Nu, toamna…
Alexandrina Tulics. album Destine


-Nu mă intimpina toamna…
Nu am ascuns atitea doruri in culorile vietii,
Nu mi- am adunat
raze din soarele, atit de îndrăgostit de mine…
Nu i am arătat bronzul
ascuns în cămările inimii,
nu i- am promis ca-l voi ține de vorbă
în serile bătute insistent
de chiciură,
ca ciocurile unor păsări disperate
ca, le-a prins iarna,
cintind rătăciților de vară…
Nu mă privi toamna!
sufletul își cere verdeața,
și cind n- o are,
îmbracă verdele,
ca armă protectoare
împotriva curioaselor…
-Te voi chema, toamna,
cind,
îmi vor rugini lacrimile,
cerind insistent să te primesc,
de teamă ca vor adormi
în minciuna vintului….
ca vara, nu a plecat.